Clatite. Aceste dulcegarii mult iubite. Cel mai raspandit desert in toata lumea. Fiecare tara din lume cunoaste clatitele si le iubeste extrem de mult! Fie ca sunt sarate, fie ca sunt dulci, in combinatii cu branza sau cu carne, umplute cu dulceata, flambate, coapte in cuptor sau prajite in pesmet, clatitele au fost si raman desertul nostru preferat! Spre deosebire de pancakes americane cu praf de copt care se prepara imediat, clatitele clasice se prepara mai greu intrucat ai nevoie de timp pentru a coace fiecare clatita in parte in tigaie.
De-a lungul timpului multa lume m-a intrebat care este reteta clasica pentru clatite. Cata faina, cat lapte, cate oua? Pun apa minerala, pun apa, nu pun apa? Ulei? ce fel de ulei, cat ulei? De care faina, cata faina? Pun zahar, nu pun zahar in compozitie?
Sincera sa fiu…in general nu am cantitati exacte pentru clatite, ci mai bine spus…le fac “la ochi”. Nu stiu cum sa va spun, dar eu una sunt de parere ca nu exista o reteta exacta pentru clatite! Pentru ca mie, spre exemplu, imi plac clatitele subtiri-subtiri ca sa nu ma satur dintr-o jumatate de clatita groasa si sa-mi pice greu la stomac! Sotului meu ii plac clatitele mai grosute, ca sa simta ceva aluat impreuna cu umplutura. Important este ca aluatul pe care il fac sa nu fie nici prea subtire, ca o supa, dar nici prea gros ca o mamaliga. Intotdeauna ma ghidez dupa simturi. Si cu toate acestea…multa lume ma intreaba: pai si daca nu stiu care e consistenta potrivita, atunci cum fac? Asa ca le-am dat reteta clasica dupa care ma ghidez eu, reteta pe care vi-o las si eu aici, in caz a aveti nevoie de ea.
Important e sa stiti anumite lucruri pentru a obtine niste clatite usoare, elastice dar si prea pufoase in acelasi timp.
In primul rand, Laptele: Sa fie gras, cat mai gras. Deci, de prin supermarket-urile noastre 3,5%. Daca aveti de la o sursa de incredere, de la tara, de la bunica sau matusa lapte mai gras de atat, neparat sa-l folositi pe acela.
Faina: mereu folosesc o faina pentru paine, de tip 650.
Oua: puteti pune si mai multe de 3, insa am constatat ca aluatul parca are miros pregnant de oua daca pun mai multe.
Ulei: mereu folosesc ulei de floarea soarelui. Voi puteti pune si un ulei cu miros neutru, ulei de samburi de struguri, spre exemplu. Insa, daca este reteta clasica, eu zic sa mergeti pe ulei de floarea soarelui asa cum faceau si bunicile noastre cand eram mici.
Apa calda? Da. Ajuta aluatul sa se omogenizeze mai usor. De ce nu apa minerala? Puteti pune si apa minerala. Eu puneam la inceput apa minerala in loc de apa insa am observat ca la final obtineam niste clatite mai groase, crescute, prea pufoase de parca pusesem praf de copt in compozitie. Or, eu una vreau niste clatite subtiri, cat mai subtiri, elastice, dar si foarte gustoase. Prin urmare, nu va recomand sa puneti apa minerala, sau daca o faceti, puneti mai putina. Dar nah, dupa cum ziceam, e o chestie de gust. De aceea, ma repet, nu exista o reteta exacta pentru clatite!
Sare: eu pun sare in orice prajitura si in orice aluat. De multe ori am vazut ca unele restaurante nu pun sare in clatite, ceea ce mi se pare tare trist! Un aluat fara sare este exact ca…fara sarea in bucate. Deci, macar un varf de lingurita puneti in aluat, daca vi se pare prea sarat.
Zahar? Nu, eu nu pun niciodata zahar in aluatul de clatite. Pentru ca exista pericolul ca aluatul sa se prinda de tigaie in timpul prajirii. Si pentru ca oricum, clatitele vor fi umplute cu o dulceata, ciocolata, fructe, etc…chestii oricum prea dulci pentru gustul meu. In plus, daca va mai raman clatite, a doua zi puteti sa le umpleti cu ceva sarat pentru ca nu ati pus zahar in compozitie.
Zahar vanilat: este optional. Doar pentru aroma, nu va indulci aluatul. Insa, din nou, daca vreti sa faceti umplutura sarata, atunci nu, nu puneti zahar vanilat :). Eu pun cateodata, pentru ca vreau niste clatite parfumate.
Stiu, sunt niste prapadite de clatite, iar eu am scris asa de mult, de parca am prezentat o reteta de entremet! 🙂
Ingrediente pentru 14-15 clatite (depinde cat de groase/subtiri le faceti):
- 600 ml lapte gras
- 3 oua
- 200-250 g faina
- 4 linguri ulei
- 2 linguri apa calda
- 1 lingurita sare
- 1 lingurita zahar vanilat (optional)
- ulei pentru prajit clatitele
Pentru a prepara aluatul, cel mai bine este sa il facem cu ajutorul unui mixer, sau in blender. Eu pun ingredientele umede in blender, pornesc blenderul cateva secunde, dupa care si faina si pornesc blenderul din nou pentru cateva secunde. In felul acesta aluatul nu face niciodata cocoloase. Voi puteti face aluatul si cu telul, insa va trebui sa alternati faina cu ingredientele lichide si sa amestecati incet cu telul.
Daca preparati aluatul cu mixerul sau cu blenderul, atunci puneti pentru inceput laptele impreuna cu ouale, uleiul, apa calda si sarea si porniti blenderul cateva secunde pana s-au omogenizat toate. Apoi adaugati jumatate din cantitatea de faina si porniti blenderul cateva secunde. Apoi adaugati restul de faina si omogenizati din nou.
In acest moment, veti obtine probabil o compozitie mai subtire decat cea cu care sunteti obisnuiti. Este ok. Turnati compozitia din blender intr-un vas inalt si dati vasul la frigider pentru 30 de minute pentru ca glutenul sa se dezvolte. Aluatul poate sa stea si mai mult la frigider, eu l-am lasat si dupa o zi pe alta si a fost ok.
Dupa 30 de minute aluatul va fi mai gros. Daca vi se pare prea gros, mai puteti adauga cateva linguri de lapte. Va trebui sa obtineti un aluat de consistenta smantanii lichide, nu consistenta smantanii acre! :D.
Puneti tigaia de clatite pe foc, picurati cateva picaturi de ulei, intindeti uleiul pe toata suprafata tigaii cu ajutorul unei pensule sau a unui servetel. Luati jumatate de polonic de compozitie si turnati in mijlocul tigaii. Imediat rotiti tigaia de la stanga la dreapta pentru a distribui uniform compozitia in tigaie. Pentru ca eu optez pentru clatite subtiri, o jumatate de polonic este mai mult decat suficient pentru o clatita. Daca vreti clatite mai groase, puteti pune mai multa compozitie. Ghidati-va dupa instinct! :).
Dupa cateva secunde intoarceti clatita si pe partea cealalalta si coaceti pana este gata. Repetati operatiunea si cu restul de aluat.
Pentru ca spuneam ca gemul de fructe este prea dulce pentru mine, de multe ori prefer sa-mi fac eu o varianta de gem rapida pentru clatite, un borcanel mic, cat sa-mi ajunga pentru toata portia de clatite. De data aceasta a fost gem de zmeura.
Asa ca daca si voi sunteti fani clatite, mergeti catre bucatarie si preparati o potie zdravana! Cei ai casei va vor multumi tare mult! Ah, chiar! Si care este reteta voastra de baza de clatite? Sau si voi le faceti tot “la ochi”, asa ca mine? 😀
