Pavlova cu capsune este desertul perfect de vara. Strat usor de bezea si frisca, sos de capsune si capsune proaspete. Asa poti sarbatori vara cu capsune!

Dupa cum am mai spus si in alte postari, eu nu sunt prietena cu bezeaua coapta. Desi se face atat de simplu, este atat de pretentioasa! In plus, cantitatea de zahar pe care o contine bezeaua ma sperie! Cu toate acestea, Pavlova mi se pare un desert atat de sublim, fin si delicat, incat e pacat sa nu il fac macar o data pe an!

Desi bezeaua este dulce, celelalte straturi sunt mult mai usoare, astfel incat am creat un desert echilibrat si nu foarte dulce. Cantitatea mare de zahar continuta in bezea are rolul ei bine stabilit astfel incat nu poate fi scazuta. Zaharul ajuta la stabilizarea stratului de bezea si o ajuta sa se mentina la copt. Dupa coacere, de multe ori aceasta bezea devine fragila si casanta si se mai pot rupe bucati din ea. Eu am patit acest lucru cam de fiecare data. una cred ca acesta este farmecul acestui desert. Pe cat este de dezordonat, pe atat este de frumos.

Una dintre greselile pe care le faceam la inceput atunci cand faceam Pavlova era faptul ca nu incorporam corect zaharul in albusuri. Pentru a obtine o bezea perfect lucioasa este nevoie ca zaharul sa fie complet topit si sa nu se simta la atingere in bezea. De aceea cu timpul am optat pentru zaharul cu granulatie fina pentru a reusi sa topesc zaharul mult mai usor. Insa de data aceasta, pentru un timp si mai scurt, am optat pentru zaharul pudra si totul a mers mult mai bine si mai usor.

Inainte de a va apuca sa bateti albusurile, asigurati-va ca acestea sunt la temperatura camerei. De asemenea, asigurati-va ca albusurile nu au in ele urme de galbenus. Galbenusul este grasime, iar grasimea impiedica albusurile sa isi mareasca volumul si sa incorporeze aer. Prin urmare, verificati si bolul (sa fie de sticla sau de inox, nu de plastic!) in care faceti bezeaua si paletele mixerului sa nu aiba urme de grasime. Pentru o mai buna siguranta, stergeti bolul si paletele mixerului cu suc de lamaie sau otet. Acidul va distruge orice urma de grasime ramasa.

La sfarsit puteti da frau imaginatiei si puteti orna Pavlova dupa cum doriti, cu fructe, sos si flori comestibile proaspete.

Pe blog mai gasiti cateva retete de Pavlova dintre care as dori sa mentionez Black Forrest Pavlova, Pavlova cu ananas si rodii sau Coronita de bezea.

• Ingrediente pentru o Pavlova cu 1 blat cu diametrul de 24cm:
• 6 albusuri de ou la temperatura camerei
• 1 praf de sare
• 350 g zahar pudra
• 1 lingura amidon
• 1 lingura otet alb
• 2 lingurite zahar vanilat
• Pentru sosul de capsune:
• 300 g capsune proaspete
• 50 g zahar
• sucul de la 1 lamaie
• 1 lingurita zahar vanilat
• Pentru frisca:
• 300 ml frisca lichida 35% grasime
• 20 g zahar pudra
• 1 lingurita zahar vanilat
• pentru ornat:
• 250 g capsune proaspete
• flori comestibile

Pentru inceput incingeti cuptorul la 100 grade Celsius. Pregatiti un bol de inox foarte curat fara urme de grasime, separati albusurile de galbenusuri si puneti albusurile in bolul pregatit. Pe deasupra presarati un praf de sare. Bateti albusurile impreuna cu sarea pana obtineti o compozitie spumoasa si usoara.

Adaugati treptat zaharul pudra amestecat cu zaharul vanilat, cate 2-3 linguri odata. Bateti bezeaua pana ce isi tripleaza volumul si devine lucioasa. Desi in bezea aveti zahar pudra care se topeste destul de repede, verificati totusi bezeaua sa nu prezinte urme de zahar. In final trebuie sa aveti o bezea lucioasa. Luati intre degete putina bezea si simtiti daca mai sunt granule de zahar. Luati o cantitate mica de bezea intre degete si simtiti la atingere. La sfarsit adaugati amidonul si otetul si incorporati bine.

Luati tava mare a aragazului si tapetati-o cu hartie de copt. Pe hartie trasati cu ajutorul unui inel de tort 1 cerc cu dimensiunea de 22 cm (dupa coacere bezeaua se va mai lasa si veti avea un blat cu diametrul de 24 cm). Intoarceti foaia de copt cu partea desenata in jos. Puneti compozitia de bezea in cercul trasat. Nivelati usor cu spatele unei linguri  apoi in mijloc faceti o adancitura. Acolo veti avea mai mult loc sa puneti frisca. Dati tava la cuptorul incins pentru 2 ore pana ce blatul s-a copt, stingeti cuptorul si lasati blatul asa in cuptor cu usa inchisa pentru o ora, sau cel mai bine peste noapte.

A doua zi puteti folosi blatul. Daca nu serviti Pavlova imediat, puteti pastra bezeaua la temperatura camerei, ferita de lumina si umezeala pana in momentul in care o montati. Odata ce ati pus frisca peste bezea, bezeaua nu rezista foarte mult. La noi a rezistat in frigider pana a doua zi, dar incepuse sa se inmoaie.

Pentru sosul de capsune: intr-o craticioara puneti capsunele curatate de codite si tocate impreuna cu zaharul si sucul de lamaie. Fierbeti pentru 10 minute pana ce capsunele sunt moi. Cu ajutorul unui mixer vertical pasati capsunele pana obtineti un sos gros. Adaugati zaharul vanilat si amestecati din nou. Raciti la temperatura camerei, dupa care dati la frigider pana in momentul servirii.

Pentru frisca: Mixati frisca lichida (rece, de la frigider) impreuna cu zaharul si zaharul vanilat pana obtineti o compozitie spumoasa care se tine de tel.

Pentru montat Pavlova: puneti blatul de bezea pe un platou. Peste stratul de bezea turnati cateva linguri de sos de capsune, adaugati pe deasupra frisca, nivelati cu ajutorul unei linguri, turnati din nou sos de capsune. La final asezati capsunele proaspete tocate, garnisiti cu menta si flori comestibile. La final mai puteti turna putin sos de capsune.

Este un desert fin si delicat, pe cat de dezordonat, pe atat de spectaculos!

Enjoy!

Tarta cu capsune este desertul nostru preferat atunci cand vine vorba despre capsune. Crusta crocanta si frageda cu unt, crema fina de vanilie si capsune proaspete si parfumate. Ce ti-ai putea dori mai mult de la un desert?

Din categoria tartelor dulci mai gasiti pe blog tarta de turta dulce, sau tarta cu pere si scortisoara sau tarta cu prune si fistic.

Cat despre capsune, pe blog gasiti un tort delicios cu panna cotta si capsune, tarta cu ciocolata si capsune, sau tort de inghetata cu capsune.

Bineinteles ca puteti inlocui fructele la aceasta tarta, spre exemplu, ati putea folosi niste zmeura. Dar, dupa parerea mea, acest tip de tarta se potriveste cel mai bine cu capsunele.

• Ingrediente:
• pentru crusta:
• 220 g faina
• 50 g zahar
• 110 g unt rece 82% grasime
• 1 praf sare
• 4-5 linguri apa rece
• pentru crema de vanilie:
• 400 ml lapte
• 100 g zahar
• 3 galbenusuri ou
• 50 g amidon porumb
• 10 g gelatina granule
• 1 lingurita pasta de vanilie sau 2 lingurite zahar vanilat
• 250 ml frisca lichida 35% grasime
• pentru decor: 500 g capsune proaspete

Pentru inceput pregatiti aluatul: intr-un vas puneti faina cernuta impreuna cu zaharul si sarea si amestecati bine. Puneti untul rece taiat bucati si zdrobiti-l in faina pana obtineti bucatele mici de unt de marimea unui bob de mazare. Lucrati rapid astfel incat sa nu topiti untul. In acest moment trebuie sa aveti o compozitie sfaramicioasa. Adaugati treptat apa si framantati rapid, fara a insista prea mult, pana se leaga aluatul.

Alternativ, puteti face aluatul la robotul de bucatarie. Gasiti mai multe poze pas cu pas AICI. Strangeti aluatul intr-o mingiuta pe care o aplatizati si inveliti in folie alimentara. Dati aluatul la frigider pentru o ora.

Incingeti cuptorul la 180 grade Celsius. Scoateti aluatul de la frigider, infainati usor blatul de lucru. Cu ajutorul unui sucitor intindeti aluatul in foaie subtire. Transferati aluatul intr-o forma de tarta cu diametrul de 25 cm. Presati aluatul in tarta si taiati marginile aluatului cu un cutit. Intepati din loc in loc aluatul cu ajutorul unei furculite. Peste hartia de copt puneti boabe de fasole uscata, pentru a impiedica aluatul sa creasca foarte mult la copt. Dati tarta cu aluatul la frigider pentru 30 de minute.

Scoateti tarta de la frigider si coaceti in cuptor pentru 15 minute. Dupa acest timp, scoateti tarta din cuptor, indepartati hartia de copt si boabele de fasole si mai dati la cuptor pentru inca 15 minute pana ce aluatul este copt.  Lasati crusta de tarta sa se raceasca complet.

Pentru crema de vanilie: Hidratati gelatina in 3 linguri de apa si lasati deoparte. Intr-un ibric sau o craticioara turnati laptele, puneti pe foc si aduceti la punctul de fierbere. Intr-un castron puneti galbenusurile, zaharul si amidonul de porumb si amestecati energic cu ajutorul unui tel pana ce toate se incorporeaza. Turnati in fir subtire laptele fierbinte peste amestecul de galbenusuri amestecand incontinuu.

Turnati compoztia inapoi in craticioara si lasati sa fiarba pentru 2 minute amestecand incontinuu pana ce incepe si se ingroasa ca o budinca. Luati craticioara de pe foc, adaugati pasta de vanilie sau zaharul vanilat, dupa care gelatina hidratata si amestecati bine pana este complet incorporata. Turnati compozitia intr-un castron, acoperiti compozitia cu folie alimentara, lasati la temperatura camerei pana se raceste complet.

Intr-un castron bateti frisca lichida pana obtineti o spuma consistenta. Incorporati frisca in crema de vanilie racita, amestecati foarte bine.

In crusta de tarta racita turnati crema de vanilie si nivelati bine. Dati tarta la frigider pentru 30 de minute pentru a se intari crema.

La final taiati capsunele in jumatati si asezati-le peste crema de vanilie astfel incat sa aveti o forma de floare.

Dati tarta la frigider pana in momentul servirii. Tarta rezista la frigider si 3 zile, insa capsunele nu mai sunt atat de proaspete. De aceea este indicat sa puneti capsunele peste tarta cat mai aproape de momentul servirii.

Este o tarta racoroasa si delicioasa!

Enjoy!

Tiramisu clasic este unul dintre cele mai usoare deserturi pe care le-ati putea face vreodata. Piscoturi insiropate in cafea, o crema lejera cu mascarpone si ceva cacao pe deasupra.

De fiecare data cand vorbesc despre Tiramisu clasic lumea se imparte in doua parti: cei care pun ou crud in crema si cei care nu pun ou deloc. Cred ca am mai povestit aici pe blog ca eu una nu mananc oua crude in prajituri si ca prefer mereu sa le pasteurizez. De plac oule crude sau mai putin gatite. Pur si simplu nu pot sa le suport. Insa daca sunt prelucrate termic, sunt super ok cu ideea si atunci le pot manca cu incredere.

De aceea nici ouale folosite in acest Tiramisu clasic nu fac abatere de la prelucrarea termica, mai ales ca de acum incolo vin caldurile si chiar nu mi-as dori un desert cu ou crud pe o vreme torida!

Sunt sigura ca fiecare dintre voi ati facut cel putin o data in viata Tiramisu, mai ales de Sarbatori, Craciun sau Paste. Vara, cel putin, este un desert genial pentru ca nu necesita coacere, iar piscoturile acelea cumparate sunt numai bune pentru blat.

Nu vin sa va spun aici legenda acestui desert Tiramisu caci sunt sigura ca o cunoasteti :), ci doar sa va spun ca pentru mine deserturile cu cafea sunt cele mai bune deserturi! Iubesc cafeaua si toate derivatele ei, asa ca si Tiramisu clasic face parte din aceasta categorie.

Acum multi, foaaarte multi ani, am facut acest tort Tiramisu fara oua, dar cu cafea solubila in compozitie. Pentru ca a fost un tort festiv, i-am pus si niste cirese in alcool.

Din categoria deserturi cu cafea mai gasiti pe blog niste prajiturele cu nuci si cafea, un cheesecake cu cafea, tort cu ciocolata si cafea, biscotti cu nuci si cafea, si bineinteles Dalgona panna cotta.

• Ingrediente:
• 250ml cafea tare preparata (rece)
• 50 ml Amaretto (sau cognac)
• 20-22 piscoturi
• 3 galbenusuri ou
• 100 g zahar
• 350g mascarpone
• 30 ml vin Marsala (optional) sau inlocuiti cu rom, cognac…
• 2 lingurite zahar vanilat sau extract de vanilie
• 250 ml frisca lichida rece
• 30 g cacao pentru pudrat

Pentru crema: pregatiti pe foc un bain marin, puneti galbenusurile de ou impreuna cu zaharul intr-un castron si puneti castronul pe bain marin. Amestecati incontinuu cu ajutorul unui tel ouale si zaharul pentru 5 minute pana ce ouale incep sa devina pufoase si se deschid la culoare. Alternativ, puteti face acest lucru si cu un mixer de mana. Luati galbenusurile de pe foc si continuati sa mixati pana ce galbenusurile isi dubleaza volumul si obtineti o spuma aerata si usoara.

Adaugati mascarpone, vinul Marsala si zaharul vanilat. Incoporati totul bine pana obtineti o crema. Bateti frisca lichida pana obtineti o spuma densa si incorporati frisca in crema de mascarpone.

Pentru montat: intr-un castron sau o farfurie adanca puneti cafeaua rece impreuna cu Amaretto si amestecati bine. Treceti foarte rapid piscoturile prin amestecul de cafea si puneti-le intr-o tava, asezandu-le unul langa celalalt. Nu inmuiati prea mult piscoturile in cafea, caci se vor imbiba prea tare cu lichid si nu vor sustine Tiramisu. Deci treceti rapid de tot un piscot pe o singura parte prin cafea, dupa care il asezati imediat in tava.

Dupa ce ati pus primul strat de piscoturi turnati peste ele o jumatate din crema de mascarpone. Nivelati bine cu ajutorul unei spatule si continuati cu al doilea strat de piscoturi inmuiate rapid in cafea.

Pentru un aspect mai frumos, puteti pune restul de crema intr-un pos cu dui rotund si sa faceti mici globulete de crema pe deasupra. Daca nu aveti rabdare sau nu vreti un Tiramisu atat de pretentios :), atunci puneti restul de crema pe deasupra piscoturilor si nivelati bine cu o spatula.

Dati Tiramisu la frigider pentru 6 ore sau cel mai bine peste noapte. Va sfatuiesc ca abia inainte de a servi Tiramisu sa il pudrati pe deasupra cu cacao. Stand la frigider cacaoa trage umezeala si nu are un aspect placut.

Prin urmare, inainte de a servi Tiramisu clasic, pudrati-l cu cacao. Serviti alaturi de cei dragi!

Cozonac cu aluat oparit este cozonacul de care m-am indragostit la prima degustare. Atat de mult mi-a placut textura lui si gustul incat am decis ca alt cozonac sa nu mai fac. Bineinteles ca am mai facut si alte aluaturi dulci dospite cu drojdie, sau alti cozonaci, insa reteta de suflet ramane aceasta.

Desi pare ciudata ideea de aluat oparit, va asigur ca tocmai partea aceasta de “oparit” este cea mai interesanta. Oparirea aluatului va da cozonacului o textura mai moale si mai pufoasa. In felul acesta cozonacul ramane la fel de pufos si de moale chiar si o saptamana! Nu devine uscat si casant! Eh, vedeti voi? Pe mine chestia asta m-a cucerit complet!

Din categoria aluaturi dospite cu drojdie de tip cozonac mai gasiti pe blog: babka cu ciocolata, panettone cu fructe uscate,

babka cu zmeura, coronita babka cu fructe de padure, sau cozonacei cu migdale si merisoare.

Dupa cum o sa vedeti in reteta, nu tot aluatul se opareste, ci doar o mica parte de faina este amestecata cu lapte fierbinte. De aici reiese o pasta lipicioasa care se incorporeaza in restul de ingrediente. Metoda aceasta clasica exista si in Asia si se numeste “tangzhong” si cu ea ies niste paini cu lapte pufoase si usoare ca un fulg.

Reteta aceasta de cozonac este inspirata din cartea Silviei Jurcovan si este o reteta pe care am incercat-o de multe multe ori si nu m-a dezamagit niciodata. In timp am adaptat-o putin cate putin pana am ajuns la o reteta care m-a satisfacut complet! Am schimbat putin metoda de lucru, iar umplutura am adaptat-o gusturilor mele. Am facut o umplutura cu nuca si ciocolata, care mi-a placut atat de mult, incat am decis sa pun mai multa in cozonac!

Inainte de a ne apuca sa facem cozonac, e bine sa avem ingrediente de calitate. In special ma refer la faina. Daca e sa ma intrebati pe mine, faina este elementul cel mai important intr-un cozonac. Bine, nu ignor nici celelalte elemente, precum drojdia, untul, timpul de framantare, dospirea, coacerea si celelalte. Insa, zic eu, daca ai o faina buna, sansele sunt mult mai mari sa-ti iasa cozonacul bun.

Si cand zic faina de calitate, ma refer la o faina uscata, care sa nu fie umeda sau “trasa”-deci depozitata in conditii de umiditate sau conditii care nu sunt optime. Insist pe acest lucru pentru ca umezeala din faina provoaca degradarea glutenului din faina.

Al doilea lucru pe care insist atunci cand vorbesc despre faina este faina cu procent mare de proteina. O faina cu procent mare de proteina asigura elasticitate aluatului si dezvolta o retea buna de gluten. Atunci cand mergeti sa cumparati faina, chiar daca va iese in cale primul pachet de faina pe care scrie “faina pentru cozonac” nu va grabiti sa o cumparati pe aceea fara a verifica tabelul de valori nutritionale de pe pachet. Nu va uitati nici macar la cifrele acelea cu 000, 650 sau 480 sau alte cifre. Cititi tabelul de pe pachet! Acolo in general gasiti: Valoare energetica, Grasime, Glucide, Fibre, Proteine, . Cand ati ajuns la Proteine cititi cu atentie! O faina pretabila pentru cozonac trebuie sa aiba cel putin 11 g proteina la 100 de grame. Cu cat procentul de proteina este mai mare, cu atat aveti un aluat mai bun.

Acum pe piata exista si faina Manitoba pe care o recomand cu mare incredere. Este o faina cu procent foarte ridicat de proteina, adica 14 si este faina perfecta pentru un aluat de cozonac.

La polul opus, cand la Proteina gasiti valori mici, incepand cu 9 si terminand cu 10 virgula, aproape de 11, veti sti ca aceasta faina este buna de folosit pentru aluaturi pufoase, gen pandispan, chec, prajitura-aluaturi care se folosec cu praf de copt. Prin urmare, ignorati titlurile de pe pachetul de faina si ghidati-va dupa proteina. Veti avea surpriza ca pe unele pachete de faina sa scrie “faina pentru cozonac” si sa gasiti in tabel un procent de 9,5. Sau pe pachetele de faina superioara, un procent de 11,34.

Ma opresc aici cu discutia despre faina, am incercat sa va explic cat de cat si sa nu va plictisesc in teorii. Insa daca doriti sa aprofundati subiectul, va recomand cu caldura postarea lui Mircea Banu, care este mult mai aprofundata si cu mult mai multe explicatii.

Referitor la ouale din aluatul de cozonac. Eu pun intotdeauna galbenusuri si niciodata albusuri. Albusurile intaresc aluatul si il usuca mai repede. Insa in acest caz, ele nu sunt pierdute pentru ca le folosesc la umplutura. Pentru ca unele oua sunt mai mari, iar altele mai mici, greutatea galbenusurilor poate sa varieze destul de mult. De aceea este bine sa cantariti intotdeauna galbenusurile inainte de a le pune in aluat. Greutatea medie a unui ou este de 57 grame, din care galbenusul detine 18-20 g, albusul 30-35 g, iar coaja 6-7 g. Exista insa oua cu mai mult albus si foarte putin galbenus, mai ales daca sunt oua de tara si nu sunt standard ca cele cumparate din magazin.

O singura remarca mai am asupra drojdiei si apoi trecem la reteta :). Evident, puteti folosi drojdie uscata sau drojdie proaspata, de care aveti sau de care gasiti. In perioada aceasta, pe piata exista mai mult drojdie proaspata, asa ca eu o folosesc pe acesta foarte des. Daca nu aveti proaspata, puteti pune echivalentul in drojdie uscata. Probabil veti fi putin uimiti de cantitatea mare de drojdie care se afla in acest cozonac, insa este important sa stim ca pentru aluaturile usoare, cum este aluatul de paine sau aluaturile cu cantitate mica de grasime si galbenusuri, 30-40 g de drojdie la 1 kg de faina sunt de ajuns. Insa pentru aluaturile mai grele precum cele de cozonac, care contin si grasime, si galbensuri si zahar, sunt necesare intre 50 si 80 g de drojdie la 1 kg de faina.

Din cantitatile date mai jos in tabelul de ingrediente rezulta 2 cozonaci foarte mari in forme de 35x11cm si unul mic sau 4 cozonaci mici, depinde cum aveti formele de cozonaci. Din aceasta reteta eu fac 2 cozonaci mari si unul mic in forma de 22×12 cm. Puteti face 2 cozonaci mari, iar din restul de aluat, puteti face un cozonac mic cu alta umplutura sau cinnamon rolls sau gogosi sau ce va mai place voua.

Nu uitati ca ma puteti gasi pe Instagram pentru alte retete si Story-uri dragute :).

• Ingrediente pentru aluat cozonac:
• 1 kg faina Manitoba (care are procent de proteina 13) sau faina cu procent de proteina cel putin 12
• 8 galbenusuri ou (cantarite sa aiba in total 160g)
• 600 ml lapte
• 50 ml ulei
• 60 g drojdie proaspata
• 200 g unt gras 82% grasime
• 200 g zahar
• 20 ml esenta rom
• coaja rasa de la 1 lamaie
• coaja rasa de la 1 portocala
• 1 lingurita rasa de sare
• 2 lingurite zahar vanilat
• pentru umplutura:
• 8 albusuri (cantarite sa aiba in total 240 g )
• 150 g zahar
• 70 g cacao
• 50 g faina
• 300 g nuci prajite si macinate
• 20 ml rom
• pentru finisat:
• 1 galbenus ou
• 1 lingura lapte
• 1 lingura zahar pentru presarat (optional)

Pasul 1. aluatul oparit: Silvia Jurcovan recomanda sa turnam lapte clocotit peste faina, dupa care sa amestecam foarte repede pentru a nu se forma cocoloase. Insa pentru ca am observat ca de-a lungul timpului multa lume are probleme la acest pas, am optat pentru o alta varianta mai usoara.

Intr-o craticioara puneti 100 g faina din cantitatea indicata peste care turnati 300 ml lapte rece din cantitatea indicata. Amestecati cu telul pana obtineti o compozitie omogena, apoi dati craticioara pe foc. Lasati sa fiarba amestecand incontinuu pana ce compozitia se ingroasa si devine lipicioasa si greu de amestecat. Lasati amestecul deoparte pana ce se raceste si ajunge la temperatura camerei.

Pasul 2: Maiaua de drojdie: Intr-un alt vas faceti drojdia: frecati drojdia cu o lingurita de zahar pana ce se lichefiaza. Adaugati 3 linguri din cantitatea de lapte indicata si 1 lingura de faina din cantitatea indicata. Amestecati totul bine si lasati la dospit pentru 10 minute.

Pasul 3: Pregatirea aluatului: intr-un vas incapator (puteti face operatiunea aceasta si la robotul de bucatarie) frecati galbenusurile cu sarea si zaharul, uleiul si 100 g unt topit din cantitatea indicata. Amestecati totul bine pana ce zaharul este topit, iar galbenusurile devin deschise la culoare. Peste galbenusuri adaugati maiaua si aluatul oparit si racit, apoi laptele cald, continuati cu romul, zaharul vanilat, coaja de portocale si coaja de lamaie. Amestecati din nou, dupa care incepeti sa incorporati restul de 900 g de faina. Daca framantati la robot, folositi in aceasta etapa paleta frunza a robotului, incepeti sa incorporati o parte din cantitatea de faina, dupa veti schimbati paleta cu carligul pentru aluat.

Pasul 4: Framantarea aluatului: repet, aici va puteti usura munca apeland la un robot de bucatarie, timp in care doar il supravegheati cum framanta, verificand din cand in cand consistenta acestuia. Daca framantati cu mainile, dupa ce aluatul incepe sa se lege, incepeti sa framantati aducand marginile aluatului spre interior.

Daca framantati la robot, dupa ce ati amestecat ingredientele lichide cu paleta frunza si ati inceput sa incorporati o parte din faina si aluatul incepe sa devina lipicios, schimbati paleta frunza cu carligul pentru aluat, dupa care incorporati restul de faina. La inceput aluatul va fi destul de vartos, insa cu timpul se va relaxa si va deveni mai moale, semn ca glutenul incepe sa se dezvolte. Framantatul dureaza undeva intre 30-40 de minute, mai ales daca ati ales o faina cu procent mare de proteina (peste 12). Din cand in cand puteti face si proba aluatului: luati in mana o bucata mica de aluat si incepeti sa o intindeti incet intre degete. Daca aluatul se rupe atunci mai este nevoie de framantat. Daca aluatul se intinde usor, se subtiaza facand o pelicula subtire si nu se rupe, atunci este semn ca este framantat indeajuns. Incepeti si incorporati restul de unt topit treptat, lingura cu lingura, continuand framantarea. Nu adaugati alta lingura de unt pana cea anterioara nu a fost incorporata. Cand ati terminat de framantat, asezati aluatul intr-un vas incapator caci aluatul va creste destul de mult.

Pasul 5: Dospirea la rece (minim 12 ore, maxim 24 de ore): Pentru a-mi usura munca, eu framant seara aluatul, il las peste noapte sa dospeasca la rece in frigider, iar a doua zi formez cozonacii si ii coc. Dospirea lenta la rece da un gust mai bun aluatului si da o textura si mai placuta. Nu va temeti de rece! Nu se intampla nimic cu aluatul! Dupa dospirea la rece, scot aluatul din frigider si il mai las pe masa de lucru pentru 30 de minute, astfel incat temperatura aluatului sa mai creasca putin. Intre timp pregatesc umplutura, tavile de cozonaci si incing cuptorul.

*** La dospirea la frigider veti observa ca aluatul va creste repede si foarte mult in primele ore dupa care va stagna.

Dospirea la cald (1:30 ore, maxim 2 ore): Daca decideti sa coaceti cozonacii in aceeasi zi, atunci lasati aluatul la dospit la temperatura camerei in jur de o ora si jumatate (nu mai mult de 2 ore) pana isi dubleaza volumul.

Pasul 6: Umplutura: In vasul unui mixer bateti albusurile cu un praf de sare pana obtineti o spuma usoara. Adaugati zaharul si bateti pana obtineti o compozitie lucioasa. Adaugati romul, cacaua si faina si incorporati cu ajutorul unei spatule pana obtineti o crema stabila. La sfarsit adaugati nuca macinata si prajita. Eu prefer ca nuca sa fie macinata grosier, nu prea fina, astfel incat sa se simta in crema si sa aiba o textura interesanta.

Pasul 7: Modelarea cozonacilor. Dospirea la rece imi permite sa modelez mai bine aluatul avand in vedere ca atat timp cat est scos de la frigider este mai ferm. Intotdeauna am obiceiul sa cantaresc aluatul pentru a obtine cozonaci egali. Prin urmare, impart compozitia in 4 parti egale. La fel procedez si cu umplutura de nuca si cacao, pe aceasta o impart tot in 4 parti egale dupa ce o cantaresc.

La partea de cantarit eu procedez asa: din cantitatile indicate obtin aproximativ 2,200 kg aluat de cozonac si aproximativ 800 g umplutura de cacao. Am spus ca folosesc 2 tavi mari de cozonaci, deci pentru ambele voi avea 1,600 kg aluat. Pentru fiecare tava mare calculez 800 g aluat si aprox. 400 g umplutura. Umplutura o impart in mod egal intre cei 2 cozonaci, iar pentru restul de 600 g aluat ramas fac un cozonac mic cu rahat, fructe uscate sau cu umplutura de scortisoara.

Dupa ce ati impartit cele 4 bucati de aluat ungeti planul de lucru cu putin ulei. Intindeti prima bucata de aluat intr-un dreptunghi cu dimensiunile de 30×40 cm. Intindeti prima parte de compozitie pe toata suprafata aluatului. Rulati aluatul intr-un sul si lasati-l deoparte. Procedati la fel si cu cealalta bucata de aluat. Impletiti cele doua suluri de aluat obtinand un cozonac. Formati si cel de-al doilea cozonac. Luati doua foi de copt trecute usor prin apa si foarte bine stoarse. Captusiti formele de cozonaci cu foile acestea de copt. Asezati cozonacii in tavi, acoperiti-i cu folie alimentara si lasati-i din nou sa dospeasca pentru 50 de minute. Daca ati optat pentru dospirea peste noapte a aluatului, lasati cozonacii la crescut pentru 1-2 ore. Cand sunt gata, ungeti-i cu amestecul de ou si lapte. Optional, puteti presara putin zahar peste ei.

Pasul 8. Coacerea cozonacilor. Cuptorul trebuie incins din timp pentru a asigura o coacere uniforma a cozonacilor. Prin urmare, este indicat sa incingeti cuptorul cu cel putin 30 de minute inainte. Fixati temperatura cuptorului la 165 grade Celsius, cu caldura sus si jos, fara ventilatie, iar pe raftul de mijloc al cuptorului puneti un gratar de cuptor sau tava cuptorului. Pentru o crusta frumoasa a cozonacului puneti in partea de jos a cuptorului o tavita mica sau un bol de inox cu apa clocotita. Asezati cozonacii la mijlocul cuptorului si lasati sa se coaca pentru 50-60 de minute. In primele 20 de minute nu deschideti usa cuptorului, aluatul sufera o schimbare brusca de temperatura si colapseaza. Dupa 20 de minute scoateti (cu mare grija!) tavita cu apa si continuati coacerea. Cu aceasta ocazie verificati si culoarea cozonacilor. In caz ca vi se pare ca s-au copt prea repede, sau au tendinta sa se arda (desi la 165 grade nu prea are cum sa se intample acest lucru) puteti sa ii acoperiti cu o hartie de copt umezita si stoarsa. Daca in ultimele 10 minute cozonacii nu par rumeni la culoare, puteti creste temperatura pana la maxim 170 grade Celsius, dar nu mai mult de atat. Desi nu este metoda sigura, puteti testa cozonacii introducand in partea mai groasa a cozonacilor o frigaruie de bambus. Daca aceasta iese curata, atunci sunt copti. Daca aveti un termometru de bucatarie, cel mai bine sa il folositi acum. Un cozonac copt este atunci cand ajunge la temperatura de 94 de grade Celsius.

Pasul. 9 Racirea cozonacilor. Daca tot ati muncit atat cu framantatul si coptul, este pacat sa sariti acest pas. Dupa ce ati scos cozonacii din cuptor asezati pe blat un gratar de bucatarie, lasati sa alunece cozonacii usor din forma pe lateral. Dupa 10 minute intoarceti cozonacii si pe cealalta latura asigurand astfel racirea uniforma a acestora. Repetati operatiunea aceasta de 2-3 ori pana ce cozonacii se racesc complet. Nu se consuma calzi si in niciun caz fierbinti oricat de apetisanti ar parea si oricat de parfumati ar fi!

In caz ca mai asteptati si Pasul stiti ca este, dar aici nu va mai sfatuiesc :). Bineinteles ca este vorba despre servire! Serviti cu pofta alaturi de cei dragi, incantati-va sufletul, rasfatati-va papilele gustative, fiti mandri de ce ati realizat! Este munca voastra si meritati din plin o astfel de felie de cozonac pufoasa si absolut superba! Felicitari pentru rezultat!

Cu drag, Andreea!

Dalgona panna cotta a fost prima idee de desert cu cafea atunci cand am vazut pe tot internetul bautura aceea miraculoasa cu lapte si ness. Toata lumea a innebunit facand cafea Dalgona ca si cum nimeni nu mai auzise de ea pana acum.

Imi amintesc cum freca mama ness cu zahar intr-o cana si apoi impartea in mai multe cescute peste care punea apa fierbinte. Ah, si ce spuma facea si ce bine mirosea! Pentru cei care erau mai tari de inima, se punea si pepsi sau cola (asta daca cineva avea norocul sa si gaseasca asa ceva!). Dupa Revolutie, nessul cu cola a devenit sport extrem, atunci cand pe piata se gasea din plin si ness si cola sau pepsi! :)). Asta pana cand unora a inceput sa le creasca grav tensiunea si sa se simta rau de la cantitatea exagerata de cofeina. Dar studentii inca isi mai preparau potiunea asta intrucat aveau mare nevoie de ea ca sa invete noptile.

Eu una nu am baut niciodata ness cu cola sau pepsi, in schimb, imi placea mult sa “curat” eu cana aceea in care freca mama nessul cu zahar si putina apa.

Vremurile au trecut, moda cafelei s-a schimbat si au aparut si la noi cafenelele cu diferite tipuri de cafea, siropuri, arome si bineinteles, mult lapte. A venit si vremea lui capuccino, s-a dus si vremea lui, apoi a aparut latte, s-a dus si acela, apoi white flat, apoi cold cand credeai ca le-ai avut pe ! Apare Dalgona! Wow, ce minune! Ce inventie! :))).

Cu toate acestea, trebuie sa recunoastem ca spuma aceea pusa pe deasupra laptelui rece, este intr-adevar un deliciu, si o imagine vizuala tare frumoasa! De cand cu nebunia Dalgona, mi-am preparat o singura data de dragul vremurilor trecute. Sunt sigura, ca odata cu venirea verii, bautura asta cu lapte si ness o sa fie la mare cautare. Dar pentru ca mereu imi place sa inventez cate ceva nou, m-am gandit la un desert care sa semene mult cu Dalgona, dar care sa “pacaleasca” un pic simturile…:). Si cred eu ca am reusit! :). Asa ca, iat-o! Dalgona panna cotta!

Iubesc deserturile usoare, si mai ales cele la pahar! Sunt usor de facut, nu necesita multa munca, sunt savuroase si delcioase! Vara merg perfect! Pe blog mai gasiti doua idei de astfel de deserturi la pahar: panna cotta cu fructe tropicale si panna cotta cu cirese.

• Ingrediente
• 400 ml smantana lichida pentru frisca
• -200 ml lapte integral
• -70 zahar alb
• -2 lingurite vanilie sau extract de vanilie
• -7 g gelatina pudra +40 ml apa
• -3 lingurite ness
• -60 ml apa fierbinte
• -70 g zahar alb
• -5 g gelatina pudra+30 ml apa

Pentru panna cotta: intr-un castron hidratati gelatina cu apa si lasati deoparte. Intr-un ibric amestecati smantana lichida pentru frisca si zaharul. Puneti pe foc si incalziti pana aproape sa fiarba. Luati de pe foc, adaugati laptele, gelatina hidratata si vanilia. Amestecati foarte bine pentru ca gelatina sa se dizolve complet si lasati sa se racoreasca la temperatura camerei. Turnati amestecul in pahare si dati la frigider pentru 4-5 ore sau cel mai bine peste noapte.

Pentru toppingul de ness: hidratati gelatina cu apa si lasati deoparte. Intr-un vas inalt puneti nessul apa fierbinte si zaharul. Dizolvati si incepeti sa mixati cu un mixer de mana pana incepeti sa obtineti o spuma. Incalziti la microunde gelatina pentru 10 secunde pana ce este topita. Adaugati gelatina lichida peste amestecul de cafea si continuati sa mixati pana obtineti o spuma consistenta. Puneti imediat spuma cu o lingura pe deasupra panna cotta si dati la frigider pentru alte 2-3 ore.

In momentul servirii presarati pe deasupra putin ness.

Enjoy!

Cremsnit cu vanilie a devenit una dintre prajiturile preferate la noi in casa. O prajitura delicioasa cu blat de foietaj crocant, crema de vanilie pufoasa, iar pe deasupra din nou foietaj pudrat cu zahar. Prima data cand am gustat un cremsnit a fost atunci cand am fost in vizita la o vecina. Dansa ii spunea prajitura cu vanilie, iar eu asa am stiut-o mult timp pana cand am vazut-o pentru prima data intr-o cofetarie. Cu parere de rau trebuie sa spun ca ceea ce am gasit in acea cofetarie nu se compara cu prajitura mult iubita pe care o stiam de la vecina mea: un blat crocant si stratificat facut in casa, cu o crema pufoasa si plina de vanilie, iar pe deasupra din nou blat sfaramat si pudrat cu zahar.

Pentru acest cremsnit cu vanilie eu nu am facut blaturile in casa, ci am copt aluat de foietaj cumparat. Puteti folosi insa si foietajele acelea deja coapte si pregatite special pentru cremsnit.

M-am gandit sa pun astazi pe blog acest Cremsnit cu vanilie poate vreti sa il aveti pe masa voastra de Paste. Tot pentru aceste zile de Sarbatoare va mai recomand Pasca fara aluat sau placinta greceasca cu vanilie. Si daca tot vorbim de placinta greceasca, va recomand si Portokalopita.

De-a lungul timpului am tot incercat diferite variante ale Cremsnitului cu vanilie. Am facut crema de vanilie, peste care am pus cate un strat mai gros de frisca, caz in care am avut probleme serioase la taiat pentru ca frisca iesea din cremsnit. Am facut crema de vanilie simpla, fara sa pun frisca pe deasupra si atunci mi s-a parut mult prea dulce pentru gustul meu. Sau, am facut Cremsnit cu cate 3 foi, adica o foaie jos, una la mijloc si una pe deasupra, caz in care din nou aveam probleme la taiat din cauza foii de la mijloc. Intr-un final am ajuns la aceasta varianta pe care o scriu astazi si nu o mai modific pentru ca aceasta imi place cel mai mult si sper sa va placa si voua.

Crema de vanilie este compusa din 3 elemente, dupa cum urmeaza: crema de oua, bezeaua italiana si frisca. Toate acestea 3 combinate dau aceasta crema de vanilie pufoasa si delicioasa!

• Ingrediente:
• 800 g aluat foietaj cumparat (2 foi)
• pentru crema de vanilie
• 4 galbenusuri
• 50 g zahar
• 70 g amidon
• 500 ml lapte
• 70 g unt
• 1 praf sare
• 3 lingurite extract vanilie sau zahar vanilat
• 20 g gelatina granule
• pentru bezeaua italiana:
• 4 albusuri ou
• 200 g zahar
• 65 ml apa
• 400 ml frisca lichida
• zahar pudra pentru finisat cremsnit

Pentru inceput coaceti aluatul de foietaj. Incingeti cuptorul la 180 grade Celsius. In tava mare a aragazului asezati o hartie de copt. Desfaceti aluatul din ambalaj, presarati putina faina pe blatul de lucru si intindeti-l usor cu ajutorul unui sucitor. Cu ajutorul unei furculite intepati din loc in loc foietajul pentru a nu creste prea mult la copt. Asezati foaia de aluat in tava si acoperiti-o cu alta hartie de copt, presati bine. Dati tava la cuptorul incins pentru 20 de minute pana ce foietajul este copt. Scoateti primul foietaj din cuptor si procedati la fel si cu cea de-a doua foaie de aluat. Daca totusi la copt foile de aluat s-au umflat mai mult, puteti sa le presati imediat ce le-ati scos din cuptor cu un fund mai greu sau un tocator.

Pregatiti crema de vanilie: Hidratati gelatina granule in 6 linguri de apa, lasati deoparte. Intr-o cratita turnati laptele, puneti pe foc si aduceti la punctul de fierbere. Intr-un castron puneti galbenusurile, zaharul, si amidonul de porumb si amestecati energic cu ajutorul unui tel pana ce toate se incorporeaza. Turnati in fir subtire laptele fierbinte peste amestecul de galbenusuri amestecand compoztia inapoi in cratita si lasati sa fiarba pentru 2 minute amestecand incontinuu pana ce incepe si se ingroasa ca o budinca. Luati cratita de pe foc, adaugati untul si amestecati bine pana este complet incorporat, apoi adaugati extractul de vanilie sau zaharul vanilat. Adaugati gelatina hidratata si amestecati din nou pana ce gelatina este complet topita. Lasati compozitia deoparte sa se raceasca.

Pentru bezeaua italiana: intr-un ibric puneti apa impreuna cu zaharul, si fierbeti timp de 8 minute. Cel mai bine este sa aveti un termometru de bucatarie si sa obtineti temperatura de 118 grade Celsius. In paralel incepeti sa spumati albusurile pana obtineti o spuma usoara. Incepeti sa turnati siropul in fir subtire peste albusuri si mixati pana obtineti o bezea lucioasa. Pe moment ce bateti bezeaua, compozitia incepe sa se mai raceasca.

In crema de vanilie racita adaugati incet bezeaua italiana pregatita. Lasati deoparte sa se raceasca la temperatura camerei.

Scoateti frisca lichida de la frigider, cu ajutorul unui mixer de mana sau mixer vertical bateti frisca pana obtineti o spuma densa. Cu ajutorul unei spatule incorporati frisca batuta in crema de vanilie amestecata cu bezeaua italiana. Folositi aceasta crema imediat.

Puneti prima foaie de aluat intr-o tava potrivita pentru aceasta foaie. Turnati toata compozitia de cremsnit peste foaia de aluat si nivelati foarte bine. Luati cea de-a doua foaie de aluat si taiati-o cu ajutorul unui cutit in bucati patrate potrivite pentru o servire. Daca doriti bucati mai mari, o puteti taia in 9 bucati sau pentru bucati mai mici in 12 bucati. Asezati bucatile taiate peste crema de vanilie fara a lasa spatiu intre ele. Presati-le usor cu maina pentru a se fixa in crema de vanilie.

Daca partea aceasta cu taiatul aluatului pe deasupra vi se pare prea migaloasa, puteti zdrobi foaia de aluat de deasupra in bucati mici pe care le presarati pe toate peste crema de vanilie.

Dati tava la frigider pentru 12 ore sau cel mai bine peste noapte.

In momentul servirii taiati cremsnitul in bucati dupa cum ati asezat bucatile de aluat pe deasupra. La final pudrati cu zahar pudra.