Vi s-a intamplat vreodata sa uitati sa faceti un lucru foarte important pur si simplu pentru ca ati avut altele pe cap? Mie da, mi s-a intamplat. Spre exemplu am uitat sa postez turtitele acestea minunate. Povestea incepe asa: intr-o dimineata, pe cand mergeam la servici, am simtit venid dintr-o bucatarie un miros de ceapa era un miros stiu cum sa va descriu. Probabil ca la ora aceea, oricui i s-ar parea ciudat mirosul de ceapa prajita… Exact in momentul acela gandul m-a dus la aceste turtitele cu ceapa pe care le savuram cu cea mai mare placere in China. Acesta a fost micul meu dejun si uneori si gustarea la pranz pentru vreo 2 ani de zile in Shanghai. Verile in Shanghai sunt de-a dreptul infernale! Pe langa faptul ca este foarte cald, aerul este foarte umed si irespirabil, creand o senzatie de sauna continua. Ca sa va faceti o idee cam cum e vremea, va spun ca pe timp de vara, o bluza spalata si intinsa pe sfoara se usuca in 2-3 zile! Abia mai pe dimineata se racoreste usor si poti iesi cu incredere din casa sa te plimbi. Asa ca imi facusem obicei sa ies dimineata devreme, inainte sa ajung la cursuri, pentru a respira aer cat de cat mai curat si sa trec pe langa chioscul din strada unde se preparau cele mai bune turtite cu ceapa. Si pentru ca marfa era putina, iar chinezii multi, vanzatorul mereu oprea pentru mine cate 2 turtite cu ceapa, asteptandu-ma tacticos sa vin in fiecare dimineata. Dar asta se intampla numai vara, caci iarna nu ieseam asa de devreme din camera. Iarna ma incalzeam cu un terci de orez dulce cu fructe confiate. O bunatate! Sper sa gasesc reteta la el, caci era delicios!

Insa o relatie si mai aproape cu aceste turtite am stabilit-o in momentul in care a venit o prietena chinezoaica la mine la camin ca sa gatim. Ea mi-a aratat cum se fac aceste turtite. Si acum imi vine sa rad cand imi aduc aminte ca am cumparat vreo 3 tigai speciale pentru plita electrica din camin. Afurisita de plita vroia numai un anume tip de tigaie sau de oala (pe care bineinteles ca niciodata nu il nimeream! 🙂 ), iar daca puneai pe ea alt tip, plita piuia in fel si chip minute in sir pana se inchidea singura. Tigaia nepotrivita nici macar nu se incingea pe acea plita! Si intr-un final, cand am nimerit tipul de tigaie potrivit pentru plita, am uitat-o intr-o seara in bucatarie, iar a doua zi disparuse :)). De ciuda, n-am mai cumparat alta, dar macar am folosit-o pe aceea de 2 ori: o data pentru niste snitele care s-au ars prea tare si le-am aruncat (!!) si o data pentru …. cu ceapa! Si acum iar ma umfla rasul cand imi aduc aminte ca nu aveam sucitor pentru intins aluatul si ca atunci am folosit noi o sticla de bere (goala, evident!) pentru a intinde bietele turtite. Acum, dupa atata timp, fac aceste turtite la mine in bucatarie si uneori ma surprind zambind cu gandul la acele trecem la reteta:

I’m back! 🙂 M-am mai visez la zilele minunate petrecute in Belgia si tot oftez uitandu-ma la poze, dar incerc sa ma consolez cu faptul ca am ramas cu niste amintiri placute. Am sa va impartasesc din experienta mea in zilele ce urmeaza, acum repede repejor sa va povestesc despre o alta minune culinara chinezeasca. Ziceam mai demult printr-o postare de Pui cu curry si caju cum ca prietenia dintre chinez si cartof nu este una foarte stransa, dar din cand in cand se mai intampla ca un cartof sa nimereasca prin farfuria chinezului :). Asa se intampla si astazi cand chinezul, in special cel din zona Sichuan, prefera cartoful stir fry, deci CALIT ci nu PRAJIT . Pentru el, cartoful prajit este doar un snack inventat de occidentali care nu-si are locul intr-un meniu chinezesc. De-a lungul timpului insa, s-a multumit sa pregateasca cartoful astfel incat sa nu fie nici prea fiert, nici prea prajit, ci oarecum crocant, dar patruns si numai bun de mancat.
Pentru cine e iubitor de cartof si nu are idee cum sa-l mai pregateasca, iata aici o idee: