La multi ani! Bine v-am regasit in noul an! Eu sa stiti ca incep anul intr-o stare de bunavoie si optimism, intr-o culoare roz! Iaca mai jos culoarea! 🙂 Asa ca pana sa trecem la dieta de detoxifiere, ca vad ca ati fost pe aici pe la vot :), va zic cum am ajuns sa fac eu bezelele astea. Va numar pe degetele de la o mana de cate ori am facut bezele. Mereu mi s-au parut pretentioase si migaloase, asa ca le-am cam ocolit. Ceea ce m-a facut insa sa le pregatesc asa ca de inceput de an, este aceasta zmeurica uscata. Prima data am gasit aceasta zmeurica in niste fulgi de cereale pentru lapte si mi s-a parut tare interesanta. Nu stiam cum sa fac sa culeg toata zmeurica din cereale ca sa pregatesc ceva bun din ea. Pe atunci n-am reusit :). Si acum cateva zile, pe cand eram prin oras cu sotzul, gasesc intr-un plafar minunea de punguta! Pe cat de fericita am fost, pe atat de dezamagita am ramas cand am vazut pretul: 1 punguta cu 40 de grame de zmeura liofilizata, costa 30 RON!. Vorba sotzului: “la banii astia cumparam 1 kg de zmeura si o uscam noi acasa”! 🙂 Dar cum nevasta-sa e nebuna si de neinduplecat, a trebuit sa-i cumpere punguta minune!

Nicio ocazie speciala pentru acest tort, doar niste mure proaspete culese cu manutzele mele. Dar va asigur ca daca va apucati sa faceti acest tortulet, veti cauta nenumarate ocazii ca sa-l faceti, atat de bun este! Reteta tortuletului am gasit-o acum cateva luni si m-am indragostit de ea. Va dati seama, ca nu se va termina aici, da? Vor urma si alte idei de fructe….:)

Mai intai incingem cuptorul la 200 grade C. Daca nu aveti alune macinate, faceti si treaba asta, dar nu nuitati inainte sa le prajiti usor, dupa care sa le puneti in blender (eu am avut alune cu coaja, le-am scos coaja ulterior)

Amestecam murele cu amidon si le lasam deoparte.

Batem untul moale lasat la temperatura camerei, impreuna cu zaharul, pana obtinem o crema spumoasa, dupa care incepem si incorporam ouale, unul cate unul.

Inglobam scortisoara si coaja de lamaie,

apoi faina amestecata cu praf de copt si alunele macinate.

 

Ungem cu unt o forma de tort cu diametrul de 24 de cm, turnam jumatate din cantitatea de compozitie,iar peste punem murele amestecate cu amidon.

Peste mure turnam si restul de compozitie. Nivelam si dam la cuptor sa se coaca pentru aproximativ 50 de minute. Scoatem blatul si il lasam sa se raceasca complet.

 

 

 

Taiem blatul in 2 niveluri. Peste prima felie de blat asezam frisca (pastram cateva linguri pentru ornat), iar peste asezam cealalta felie de blat. (Am uitat sa va spun ca eu in toata nebunia mea, fara sa vreau am pus a doua felie de blat invers pe frisca si cand mi-am dat seama deja nu aveam ce sa mai fac :)). De aceea a iesit tortuletul asa de “pistruiat” 🙂

Dam la frigider pentru ca tortul sa se prinda bine.

Scoatem tortul de la frigider, montam moatze de frisca,

punem cate o mura proaspata pe fiecare motz si pudram cu zahar tortuletul.

 

Stiti ca am o problema cu ornatul si ca mereu sunt in pana de inspiratie :)) Ignorati defectele si ganditi-va doar la gust 🙂

 

este exact asa cum vi-l inchipuiti:

sau poate chiar mai rau 🙂

prima data va loveste brusc gustul de scortisoara

apoi gustul acrisor al murelor

de alune o sa uitati cu desavarsire, dar sa stiti ca au si ele rolul lor, vor face textura tortuletului mai crocanta

 

 

o sa va placa la nebunie! Haideti la o feliuta! Asa “pistruiata” cum este 🙂

Enjoy!

Reteta asta chiar nu-si are locul aici si zilele astea! 🙂 Dar ce sa-i faci cand pofta este mare, iar inima tanjeste la ceva bun, cald, aromat care sa ne incalzeasca inimile? 🙂 Am pus o poza pe Facebook (adica asta:) ) si nu peste mult timp ma trezesc cu un telefon (nu spun de la cine! 😛 ) mai-mai sa ma linseze ca pun d-astea la o ora asa tarzie. Triunghiurile astea le-am prestat pe cand visinele erau la putere, acum daca stau si ma gandesc se poate repeta treaba oricand intrucat visine congelate se gasesc mai mereu. Asa treaba!

se ung cu galbenusul de ou si se dau la cuptor cam 20 de minute

 

acum intervine dilema! La cate sa te opresti? la unul? 🙂

sau sa mai lasi ceva din minunile astea si pe la altii? 🙂

le pudrati un pic cu zahar…

si apoi stiti ce sa faceti!

 

o sa le simtiti gustul si la mult timp dupa ce le-ati papat

Buneeee!

si acum vine intrebarea aia stiti voi: Am facut triunghiuri cu VIŞINE. VII -ŞI ASTAZI? :))

 

 

Enjoy!

Ce face un chinez atunci cand ii dai un fruct? Il mananca, evident! 🙂 Daca este placut ochiului si la gust, atunci il serveste ca atare. Asta ca scuza ca nu stie sa il faca nici prajitura, nici tort, nici tarta, ! Prin urmare, il consuma cu mare placere la desert dupa o masa copioasa. Insa uneori, cand doreste sa-l faca mai special, recurge la varianta cea mai simpla: il prajeste!
Provocata de gazda lunii iunie “Dulce Romanie”, Antonina cea cu cele mai bune Dulcegarii culinare din cate s-au vazut, m-am transpus in mintea chinezului si am dat prajelii unele dintre cele mai bune, mai delicate si mai minunate fructe: ciresele. Tot draga noastra Antonina a ales pentru aceasta luna si cel mai aromata si mai parfumata planta: menta. Cu menta inca nu m-am luat la tranta pentru aceasta provocare, este pana la sfarsitul lunii 😉

Cum pentru aceste dragalase aveam alte planuri si vroiam sa le transform intr-o reteta revolutionara, s-a gasit cineva sa mi-o ia inainte ( nu dam nume! 🙂 ), m-am retras la tigaia chinezeasca cea de toate zilele.

Aluatul tempura, in traditia japoneza,  este de fapt un aluat de clatite cu sau fara oua, preparat cu apa foarte rece, prin care sunt trecute diferite tipuri de legume, peste,  fructe, sau chiar unele flori comestibile. Chinezul foloseste acest aluat in special la carne de pui, peste sau porc, si uneori la fructe. La acest aluat se pune dupa preferinta faina de grau sau faina de orez, sau amidon, sau toate in diferite combinatii.

alegem cele mai mari si mai frumoase cirese, le spalam si le uscam pe un prosop curat de bucatarie

cu mare grija sa nu rupem coditele cireselor si cu rabdare de chinez :)), trecem ciresele prin aluatul pregatit

le lasam doar pana ce aluatul capata o culoare aurie, placuta, lucru care nu va dura mai mult de 1 minut. Le scoatem pe servetele de bucatarie

aici iar trebuie sa apelam la rabdarea de chinez, caci nu ne putem infige in bietele cirese dintr-odata! 🙂

or parea ele caldute pe dinafara, dar cat de delicate par, pe atat de fierbinti si rele pot deveni daca nu avem rabdare cu ele…:)

Oricum ar fi, eu zic ca o sa va placa, o sa le mancati mai rau ca pe seminte! 🙂

Draga Anto, multumim pentru aceasta minunata provocare si pentru tot ce faci pentru noi! Tie iti dedic aceasta ciresica jertfita si insangerata.