A venit vremea sa postez si acesti baozi. Niste chifle tare pufoase umplute, de regula, cu carne de porc, fierte in aburi. Se gasesc peste tot in toata China, dar mai ales in partea de sud a Chinei, pe post de mancare de tip dim-sum. In Shanghai, acolo unde am locuit eu, aceste chifle se puteau cumpara si de pe strada, erau puse in intr-un cos imens de bambus, fierte in aburi, dupa care un vanzator pleca direct cu cosul pe strada sa vanda chiflele fierte. Asa ca le puteai manca direct de la sursa :). In Shanghai chiflele se faceau mai mici si se numeau xiaolong baozi 小笼包子 (chifle pe aburi ) aveau aluatul mai subtire, si de multe ori erau umplute cu legume si toufu. Bune rau si alea! 🙂 Cu prima ocazie am sa pun si reteta aceea, numai sa exersez mai mult la tehnica asta afurisita de impachetat caci nu ma descurc deloc! :). In general, baozi se servesc dimineata alaturi de un pahar cu lapte de soia, sau ca gustare intre mese, dar isi au un loc binemeritat si pe masa de sarbatoare (alaturi de coltunasi, taitei cu legume, toufu crocant cu susan, si multe altele. Sunt foarte iubite de catre chinezi si consumate in special acum, cand Sarbatoarea Anului Nou chinezesc, este in toi. Caci, sa nu uitam, chinezii sarbatoresc timp de 7 zile trecerea in noul an :).
Chiflele mai pot avea si alte umpluturi, precum carne de porc barbeque (renumite in zona Guangzhou si cunoscute sub denumirea de char siu bao), cu carne de pui, varza, sau diferite umpluturi de legume.
Astazi, eu va prezint varianta clasica:
pentru aluat:
300 g faina
150 ml apa calda
1/2 lingurita drojdie uscata
1/2 lingurita praf de copt
1 lingurita zahar
1/2 lingurita sare
2 lingurite ulei
Intr-un bol mic se pun 50 ml apa calduta impreuna cu zaharul si drojdia. Se amesteca usor si se lasa sa dospeasca pentru 10 minute. Intre timp, intr-un castron se amesteca faina cu sarea si praful de copt. Se face o gropita in mijlocul fainii si se adauga drojdia dospita, peste care se pune restul de apa si cele 2 lingurite de ulei. Se framanta un aluat molcut care nu se lipeste de maini. In functie de tipul de faina, aluatul ar putea sa mai ceara 1-2 linguri de faina in caz ca va iese prea moale, sau 1-2 linguri apa, in caz ca iese prea uscat.
Aluatul se pune intr-un castron, se acopera cu un prosop umed si se lasa la dospit pentru 1 ora.
Intre timp pregatim umplutura:
300 g carne de porc tocata
3 foi de varza chinezeasca (napa cabbage)
2 fire ceapa verde
2 catei de usturoi
1 bucata mica de ghimbir (cam 10 g)
1 lingura sos de soia
1 lingurita vin de orez (alcool de gatit)
1 lingura ulei de susan
1 lingurita amidon
Intr-un castron incapator se pune carnea tocata peste care se adauga toate ingredientele (ceapa verde tocata marunt, ghimbirul si usturoiul tocate marunt, alcoolul de gatit, sosul de soia, uleiul de susan), mai putin varza chinezeasca.
Varza se toaca marunt marunt, dupa care se ia cantitati mici, se pun in pumn si se storc bine de tot pana ce iese tot sucul din varza. Varza contine destul de multa apa, daca nu scoatem apa din varza, riscam sa obtinem o umplutura moale si curgatoare. Se adauga varza bine scursa la umplutura de carne.
Se amesteca umplutura bine de tot (numai in sensul acelor de ceasornic! asa cere traditia 🙂 ) pana se obtine o pasta lipicioasa, dar ferma.
Odata crescut aluatul, il scoatem din castron si il mai framantam pe masa de lucru timp de 3 minute, pana ce devine neted si elastic.
Din aluat se rup bucati de marimea unei mandarine
se ia o bucata de aluat, se modeleaza sub forma de mingiuta, dupa care se aplatizeaza cu podul palmei. Cu ajutoru sucitorului, se intinde aluatul rotindu-l dupa fiecare presare cu sucitorul.
Aluatul se intinde cam cat marimea palmei. Se ia o lingura de umplutura (traditional, chinezii folosesc betisoarele pentru a amesteca umplutura si pentru a pune umplutura pe aluat, dar voi puteti folosi linistiti si o lingurita 🙂 )
Aici intervine tehnica aia afurisita pe care eu inca nu o stapanesc :). Cu degetul mare al mainii stangi se impinge in afara usor aluatul, iar cu mana stanga se “ciupeste” aluatul, strangandu-l intr-un pliu. Da, stiu, n-ati inteles nimic din tehnica, e mult mai simplu decat va imaginati, insa eu una nu sunt in stare :). Va atasez mai jos un video ca sa vedeti cat e de simplu si ce frumosi pot sa iasa :). Femeia vorbeste in chineza, dar nu e nevoie sa o ascultati, urmariti doar mainile ei, este foarte clar ceea ce face :).
Buuun, acum ca ati stapanit tehnica, treceti la fapte! 🙂 Bietul meu baozi a iesit destul de chinuit…
De fapt, cam toti au iesit chinuiti! 🙂
Se aseaza chiflele pe bucati de hartie de copt si se pun in cosul de bambus pentru aburi, sau bamboo steamer, in engleza. Daca nu aveti acest dispozitiv, ii puteti pune la fel de bine in aparatul pentru aburi, sau intr-o sita mare pentru scurs legume, sa zicem, sau o sita din aceea pentru paste :D.
Dar neaparat sa puneti hartie de copt ca sa nu se lipeasca la gatit. Nu inghesuiti chiflele! Puneti 5 maxim 6 in cos, lasand spatiu intre ele, pentru ca vor mai creste cand vor da de caldura aburilor.
Cosul meu de bambus arata asa. Este pe 2 nivele, nu este foarte inalt si este foarte usor. Dar v-am zis, daca nu aveti, puteti folosi un dispozitiv improvizat.
Puneti pe foc o oala umpluta pana la jumatate cu apa de la robinet. Turnati in apa 2 lingurite de otet, fapt ce va ajuta chiflele sa-si pastreze culoarea alba si frumoasa la gatit. Altfel, aluatul va deveni usor galbui.
Cand apa a dat in clocot, asezati cosul cu chifle peste oala si lasati sa se gateasca la foc mediu timp de 20 de minute. Dupa ce timpul s-a scurs, luati o chifla si testati-o, umplutura ar trebui sa fie gatita. Daca nu vi se pare gatita, mai lasati pe foc maxim 10 minute.
Serviti chiflele fierbinti cu un sos format din sos de soia, otet de vin, 1 lingurita zahar, 1 catel de usturoi zdrobit. Chiflele rezista la frigider timp de 2, maxim 3 zile. A doua zi se pot reincalzi pe baie de aburi sau in cuptorul cu microunde.
Sa aveti pofta! 🙂
Mereu mi-am dorit sa aflu cum se fac aceste chifle. Pun in aplicare reteta cu prima ocazie. Presupun ca e ok si daca le umplu cu legume dupa pofta, nu? 🙂
Ana-Maria, si mie imi plac aceste chifle cu legume, cu carne nu prea mananc. In general ele se umplu cu varza chinezeasca, bak choy si toufu. Bineinteles ca poti sa le umplu cu ce legume doresti tu, numai sa ai grija ca legumele sa nu aiba multa apa in ele, daca au apa, sa le scurgi bine sau sa le caleste inainte. Ai putea, ma gandesc, sa le pui umplutura de la pachetelele de primavara, mai putin taiteii :). La reteta asta ma refer: http://andreeachinesefood.blogspot.ro/2011/02/pachetele-de-primavara.html. Mult succes! Pup!
draga andreea, stii ceva? esti o floare, esti un crin, esti parfumul cel mai fin 🙂
datorita tie, am vazut reteta, alaltaieri tocmai am facut pentru prima data niste gogosele, cu umplutura de crema de lamaie si bobite de ch.
Inainte nu am avut ocazia nici sa gust de la altcineva.
aurelia
doamne, dar bune mai sunt, ca mi au iesit, desi n am site de lemn, am o sita de aluminiu , am pus un capac de sticla si le amm fiert un pic mai mult.
au iesit pufoase si mi s au parut reconfortante la gust.
reteta am scris o repede 🙂 de la televizor de la paprika cu retetele lumii.
Acuma am vazut reteta ta si pe urma am cautat din curiozitate pe youtube am gasit filmuletul si l am copiat in arhiva mea si sunt incantata ca am mai vazut si le am luat si pe acestea, alte modalitati de a face galusti, chifle, ec. Imi place mult ca pot vedea cum se formeaza acestea.
Asa ca draga andreea multumiri si simpatia mea totala, esti o floare, esti un crin…. )
Aurelia, esti tu o dulce! :). Imi place tare mult faptul ca experimentezi tot felul de chestii in bucatarie si ca te joci cu texturile si aromele. Asta numesc eu pasiune in bucatarie! Pup cu drag!
Super reteta 🙂
http://foodandlifestories.blogspot.ro/
Ma bucur ca iti place :).
Cred ca nu iese modelul de la impachetare din cauza consistentei aluatului. In clip aluatul pare mai ferm, cam ca cel fraged. Eu cand fac pizza mi se pare ca aluatul meu nu e la fel de tare cu bilelede aluat pe care le intind specialistii cu palmele sau chiar aruncandu-le in aer…Asa o fi si aici
Consistenta aluatului joaca si ea un rol foarte important. Acest tip de aluat este diferit fata de cel de pizza, acesta are in compozitie si praf de copt. Framantarea, la fel este foarte importanta. Aluatul trebuie sa fie foarte maleabil. Ideea e ca pe parcurs ce impachetez chiflele, umplutura tinde sa iasa din aluat, astfel nu se mai lipeste. Incearca sa vezi cat de ciudat este :D. Dar tot am sa mai incerc, intr-o zi sigur o sa-mi iasa!
Nu stiam ca chinezii beau lapte de soia. Mereu am crezut ca e o inventie europeana acest lapte. De fapt nu mi-s clare multe lucruri legate de soia. Cred insa ca asiaticii detin secretul unei bune preparari a acestei legume.
Multi dintre chinezi sunt alergici la lactate, de aceea prefera laptele de soia. Nu, nu este inventie europeana, chinezii au o istorie indelungata a prelucrarii boabelor de soia din care fac diferite preparate, in special sosul de soia, branza toufu, laptele de soia si multe altele.
Mi-a cerut fi-miu gălușcuțe d-astea (4 ani – de la desene animate 🙈).
Super au ieșit. Acu’ mie și soțului ne plac. Pitic a luat de 2 ori din aluat doar. Și gata! 🤬
Daaar, măcar m-am distrat făcându-le 🤷🏻♀️
Am făcut aluatul la mașina de pâine. Iar la umplutură am adaptat puțintel după ce aveam prin casă.
Mulțumesc!
Buna! Sunt sigura ca au iesit delicioase mai ales ca le-ati facut acasa impreuna cu familia! Cu drag! Va mai astept aici! 🙂