Galuste cu pasta de susan negru -Yuanxiao 元宵-

21
2955

Cu o mica intarziere, vin sa prezint si eu aceste mici galuste chinezesti pregatite special cu ocazia Festivalului Lampioanelor. Este de fapt sarbatoarea care incheie cele 2 saptamani ce au urmat Anului Nou chinezesc. Dupa cum povesteam si in postarea despre Sarbatoarea Primaverii, fiecare zi din cele 2 saptamani are o semnificatie aparte si este sarbatorita in mod special. Ultima sarbatoare din intregul ansambul de sarbatori este pe departe cea mai speciala, ea celebrandu-se in ziua a 15 a a calendarului lunar, exact cand este luna plina.
La oras, chinezii se strang seara in parcuri, aprind lampioane confectionate la scoala de catre copii si nepoti, joaca diferite jocuri de societate, aprind pocnitori si artifiicii si dezleaga diferite ghicitori.

In aceasta zi, tinerii indragostiti isi marturisesc iubirea, iar copiii sunt rasplatiti simbolic cu banuti pentru lampioanele confectionate. In acest sens, se pregatesc nenumarate concursuri pe tema lampioanelor, la care copiii sunt premiati pentru cele mai frumoase astfel de felinare.

La sate, taranii atarna in fata caselor lampioane, iar copiii se distreaza executand dansul dragonului.

Fie ca sunt de la tara, fie ca sunt de la oras, oriunde s-ar afla, toti chinezii se intorc la casele lor si petrec alaturi de familie o seara speciala. Este speciala, pentru ca in aceasta zi se reuneste familia intreaga. Dupa o masa copioasa, chinezii servesc galuste rotunde (simbolizeaza reuniunea familiei) numite yuanxiao 元宵 cu umpluturi dulci de fructe uscate, seminte, alune, susan sau umpluturi sarate cu carne.
Insa cele mai renumite, sunt galustele umplute cu pasta de susan negru. Ele se regasesc in orice casa traditionala chineza, iar in unele zone galustele sunt pregatite de catre fetele nemaritate. Dar in general, cele mai renumite sunt galustele umplute cu pasta de susan negru, adica acestea.

Daca aveti curiozitatea sa le gustati, puteti sa le pregatiti acasa. Iata reteta:

 

3 cesti faina de orez glutinos
1 1/2 ceasca susan negru
1/2 ceasca zahar alb
3 lingurite ulei de susan
1/2 ceasca apa rece+1 litru apa rece pentru fiert
Mai intai se pune susanul negru intr-o tava si se coace la cuptor cateva minute pana capata un miros placut.
se pune intr-un castron si se piseaza
se adauga si zaharul si uleiul de susan si se piseaza pana se obtine o pasta consistenta, se lasa deoparte
Faina de orez glutinos este diferita ca si consistenta fata de faina de grau. Este mai fina, iar in combinatie cu apa, devine foarte maleabila, intocmai ca o plastilina. Se gaseste in orice supermarket chinezesc, eu am gasit-o in Dragonul Rosu.
intr-un castron se pune faina de orez, se face o adancitura in mijlocul ei si se toarna apa rece
se amesteca bine pana se obtine o pasta foarte fina nelipicioasa ca o plastilina (o sa va placa tare mult sa va jucati cu ea! 🙂 ), daca e prea uscata, mai adaugati cateva picaturi de apa. Daca este lipicioasa, mai adaugati o lingurita de faina de orez.
rupem bucati din acest aluati si facem niste bilute de marimea unei nuci
luam o biluta astfel formata

 

o turtim usor si cu degetul apasam in mijlocul ei pana ii dam o forma de “palariuta”
in golul format punem o jumatate de lingurita din pasta de susan
 si inchidem aluatul, dandu-i din nou forma rotunda de biluta

 

dupa ce terminam toate bilutele de umplut, asezam pe foc o oala cu apa rece, cand a clocotit, punem in ea bilutele umplute

 

trecem usor cu lingura printre ele ca sa nu se lipeasca de fundul oalei
galustele sunt fierte atunci cand se ridica la suprafata apei, acest lucru nu dureaza mai mult de 7, maxim 10 minute.

 

 se pun in boluri individuale si se servesc calde in apa in care au fiert
aluatul nu este dulce, insa umplutura da

 

aluatul este lipicios,

 

usor gumilastic, ciudat la o prima degustare
dar pe moment ce le consumati, o sa vi sa para chiar ok! 🙂
Iata cum arata si pe dinauntru:

 

va las sa le gustati linistiti in compania unor copilasi care danseaza Dansul Dragonului, copilasii au fost tare draguti si au dansat special pentru noi!
Previous articleVita cu ardei si broccoli
Next articlePlacinta turceasca cu foi yufka
Andreea
Povestea Andreea’s Chinesefood a început din dragoste pentru limba chineză, cultura și mâncarea chinezească. În cei doi ani petrecuți în China, am gustat zeci de preparate chinezești care mi-au încântat papilele și m-au făcut să îmi doresc să aflu ce arome și savori se ascund într-un bol de mâncare. Așa m-am hotărât să intru în bucătăriile restaurantelor din China și să privesc bucătarii când îmi gătesc mâncarea. În acest fel am cunoscut multe din secretele bucătăriei chinezești și m-am îndrăgostit iremediabil de arta culinară chineză. Vă aștept aici cu povești, tradiții și delicii chinezești, cu iubire și pasiune pentru gătit!

21 COMMENTS

  1. Superba postarea si galustele.
    Ai reusit sa ma introduci in atmosfera.
    As vrea daca stii,sa ne inveti intr-o zi ,cum se fac lampioanele chinezesti.
    Te pup.

  2. Îmi place blogul tău, şi eu sunt printre altele pasionat de bucătărie, am lucrat la un restaurant chinezesc şi de toate „ponoasele”. Te-am pus la favotites, îmi plac şi comentariile, şi pozele.

  3. Andreea, sunt superbe imaginile care ilustreaza aceaste galusti. Cand o sa ajung in Dragonul Rosu cu Pansy neaparat achizitionez si faina aceasta. Trebuie sa le incerc, sunt tare curioasa asa ca nu pot rata asa ceva.

  4. Lilly, de curiozitate le-am facut si eu, pentru ca nu stiam daca o sa-mi iasa ca cele pe care le-am mancat in China. Si fara modestie iti spun ca au iesit exact ca cele de acolo. Dar metoda este foarte simpla, asa ca nu au cum sa nu-ti iasa.

  5. Lia, am incercat si eu intr-o zi sa fac lampioane la o gradinita de copii si am plecat foarte frustrata de acolo caci nu mi-a iesit decat un botz de hartie :), spre amuzamentul copilasilor care le faceau cu mare indemanare!

  6. Liviu, iti multumesc. Daca ai lucrat in restaurant chinezesc, poate imi mai dai si mie niste sugestii sau idei de retete, ce zici? 🙂 Te mai astept pe la mine.

  7. Bunica, iti multumesc pentru aprecieri. Eu zic sa le faci si tu, sunt chiar amuzante! Daca te temi de gust, eu zic sa injumatatesti cantitatile, ca sa nu arunci degeaba materia prima.

  8. Doamna Elena, saru'mana! Faina de orez se gaseste si in Ki-Life, nu trebuie sa mai bateti drumul pana in Dragon. Sper sa va placa! Si daca le faceti poze, sa-mi trimiteti si mie! Pup!

  9. Sakura, aceste galusti au diferite umpluturi. Pot fi cu fructe uscate, spre exemplu curmale, sau diferite tipuri de nuci, alune, sau pasta de fasole rosie. De asemenea se pot umple si cu diferite tipuri de umpluturi sarate cu carne. Cele mai raspandite sunt insa cele cu pasta de susan negru.

  10. Andreea…pe mine nu ma duci cu Sarbatoarea Primaverii.. Mie imi zici unde stai sa-ti fur galusca si apoi mai vedem :)) Arata demential toate…Pe unele le-am pregatit si eu, pe altele le-am mancat la altii… asa ca nota 20 de la mine pentru tine :))) Te pup

  11. Andreea, imi place grozav blogul tau, si retetele, si fotografiile! Nu prea am gatit eu "chinezeste" mai mult decat pachetele de primavara si legume la wok, dar cu asa o sursa de inspiratie, o sa apara in curand si la mine pe blog o rubrica de retete chinezesti 😉

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

4 × five =