Ce face un chinez atunci cand ii dai un fruct? Il mananca, evident! 🙂 Daca este placut ochiului si la gust, atunci il serveste ca atare. Asta ca scuza ca nu stie sa il faca nici prajitura, nici tort, nici tarta, nici…nimic! Prin urmare, il consuma cu mare placere la desert dupa o masa copioasa. Insa uneori, cand doreste sa-l faca mai special, recurge la varianta cea mai simpla: il prajeste!
Provocata de gazda lunii iunie “Dulce Romanie”, Antonina cea cu cele mai bune Dulcegarii culinare din cate s-au vazut, m-am transpus in mintea chinezului si am dat prajelii unele dintre cele mai bune, mai delicate si mai minunate fructe: ciresele. Tot draga noastra Antonina a ales pentru aceasta luna si cel mai aromata si mai parfumata planta: menta. Cu menta inca nu m-am luat la tranta pentru aceasta provocare, dar…mai este pana la sfarsitul lunii 😉
Cum pentru aceste dragalase aveam alte planuri si vroiam sa le transform intr-o reteta revolutionara, s-a gasit cineva sa mi-o ia inainte ( nu dam nume! 🙂 ), m-am retras la tigaia chinezeasca cea de toate zilele.
Aluatul tempura, in traditia japoneza, este de fapt un aluat de clatite cu sau fara oua, preparat cu apa foarte rece, prin care sunt trecute diferite tipuri de legume, peste, fructe, sau chiar unele flori comestibile. Chinezul foloseste acest aluat in special la carne de pui, peste sau porc, si uneori la fructe. La acest aluat se pune dupa preferinta faina de grau sau faina de orez, sau amidon, sau toate in diferite combinatii.
alegem cele mai mari si mai frumoase cirese, le spalam si le uscam pe un prosop curat de bucatarie
cu mare grija sa nu rupem coditele cireselor si cu rabdare de chinez :)), trecem ciresele prin aluatul pregatit
le lasam doar pana ce aluatul capata o culoare aurie, placuta, lucru care nu va dura mai mult de 1 minut. Le scoatem pe servetele de bucatarie
aici iar trebuie sa apelam la rabdarea de chinez, caci nu ne putem infige in bietele cirese dintr-odata! 🙂
or parea ele caldute pe dinafara, dar inauntru….pe cat de delicate par, pe atat de fierbinti si rele pot deveni daca nu avem rabdare cu ele…:)
Oricum ar fi, eu zic ca o sa va placa, o sa le mancati mai rau ca pe seminte! 🙂
Draga Anto, multumim pentru aceasta minunata provocare si pentru tot ce faci pentru noi! Tie iti dedic aceasta ciresica jertfita si insangerata.