Lacul Bolboci si Crucea Caraiman

18
332

 

A fost o zi in care am zis, gata, evadam! Si…am fugit de acasa intr-o sambata dimineata, eh, nu chiar dimineata, pe la ora 9 asa, ca eu una nu am reusit sa deschid ochii mai devreme si chiar daca as fi reusit sa ii deschid, cu siguranta in fata ochilor mei s-ar fi asternut o panza deasa prin care nu as fi reusit sa vad nici macar rasaritul soarelui. Parcurgem autostrada cea noua A3 Bucuresti-Ploiesti, destul de libera si practicabila. Ne apropiem de munte…

Am plecat de acasa, insa, cu incantarea in suflet ca voi lasa pentru o zi Bucurestiul arzator, prafuit si murdar pentru o gura de aer proaspat care sa ma faca sa imi aduc aminte de zilele frumoase din copilarie. Si….am simtit! Desi un pic ametita si cu oarece dureri de stomac provocate de renumitul “rau de masina”, narile mele au pornit sa inghita lacome aerul curat si puternic de munte.

 

Abia atunci mi-am dat seama cat de mult mintea mea si trupul statusera intr-o imbacseala interminabila a orasului.

Aerul rece care mirosea a pamant umed de padure, m-a facut sa tremur, iar plamanii mi s-au parut mici si neincapatori pentru cat aer ar fi dorit ei sa inspire si nu puteau!

Ba chiar am incercat si o durere de cap inexplicabila! Asta sa-mi fie invatatura de minte pe viitor sa stiu ca evadarea dintre patru pereti ai camerei de acasa este necesara si obligatorie!

Oprim intr-un loc pe marginea raului ca sa ne luam pranzul:  rosii, castraveti, ardei, masline, cascaval, branza, cateva feliute de salam, chec aperitiv, salata de vinete, un fel de coltunasi copti la cuptor-unii cu branza, unii cu mazare si curry. Iar la desert cookies cu mix de alune si pepene galben.

Ne facem usor siesta…

 

Lasam linistea raului sa ne inconjoare, si cateva mioare sa ne amuze cu behaitul lor.

Desi, la inceput planuisem sa mergem la Lacul Bolboci, inghesuiala, galagia si zarva pe care am gasit-o acolo, ne-a impins sa mergem mai departe cu masina, pe un drum care serpuia de-a lungul lacului Bolboci.

Apa lacului, era de un albastru turcoaz infinit, iar brazii falnici care o inconjurau pareau ca o protejeaza pentru totdeauna.

Ajungem la Padina, un loc ce ne uimeste nu prin frumusete, ci mai degraba prin harmalaia si aglomeratia de masini si oameni, prin fumul gros lasat de gratarele incinse pe care se frigeau halci de carne si puzderie de mici. Aflam mai tarziu ca toata aceasta debandada se numea de fapt “Padina Fest” (un veritabil Woodstock in viziunea mea! ) Trecem de acest tablou haotic si ajungem la Pestera Ialomicioarei, si aici locul este destul de vizitat. Dar cum noi mai fusesem in pestera, mergem mai departe la telecabina ce duce sus la Babele.

Un drum dus cu telecabina costa 18 RON, iar dus-intors costa 31 RON. Ne hotaram sa luam telecabina numai dus pentru ca ne hotaram sa facem traseul Crucea Caraiman, dupa care, daca mai avem timp, poate prindem telecabina la intoarcere. Ultima telecabina pleaca la ora 16:30, deci nu avem sanse. Ajungem la Babele si dupa care ne incepem traseul catre Crucea Caraiman. De aici ne va astepta un drum pe care il vom parcurge in 1 ora si 45 de minute, maxim 2 ore cu cateva pauze pentru poze si admirat peisaje.

 

Nori mari, albi si pufosi pe ici si pe colo,

 

 

sau nori grei, densi ca de plumb se plimbau deasupra noastra.


Cararea care ducea catre Cruce se intindea lenesa ca un sarpe care isi face digestia dupa o masa copioasa.

 

mirosuri dulci de fructe si flori ne impresoara

 

ooo…dar ce flori! Pentru prima data in viata, am vazut-o pe EA! Floarea de colt…

 

timida, firava…

 

atat de gingasa…

 

 

 sufletul mi se umple de bucurie cand vad chiar mai multe! Desi sezonul lor este pe sfarsite, inca am putut sa ma bucur de prospetimea si de frumusetea lor. Atat de frumoase…Le-am pozat, m-am minunat de frumusetea lor si am trecut mai departe. Nu am rupt niciuna! Iar daca voi le veti intalni, va sfatuiesc sa faceti la fel!
ne-am urmat drumul linistiti

 

ne minunam si in acelasi timp de ingrozim de haul ce ni se arata

 

 pentru ca in scurt timp sa zarim in departare Crucea Caraiman…
Numita in fapt Crucea Eroilor Neamului, aceasta mareata constructie este situata in saua masivului Caraiman, la altitudinea de 2291 m.
A fost construita la initiativa Reginei Maria si a Regelui Ferdinand I al Romaniei pentru a cinsti memoria eroilor ceferisti pieriti in timpul Primului Razboi Mondial.

 

 

 

Noaptea ea poate fi zarita, pentru ca este luminata

 

 

 O astfel de minune iti taie rasuflarea!

 

privind in jos, observam ca la picioarele noastre se asterne Busteniul, mic precum o macheta
Lasam in urma noastra acest peisaj miracol si ne intoarcem catre Babele. Aici gasim o piatra ce pare a fi semanat o data cu Sfinxul…Frumusetea Sfinx-ului romanesc a palit demult, vantul a ros roca si a lasat in urma lui o paloare, o istorie si muuulte amintiri si poze. Dumnezeu ni l-a creat, tot Dumnezeu ni l-a luat.

 

 Coboram drumul de la Babele catre Pestera Ialomicioarei, alte peisaje minunate ni se dezvaluie…

 

 

poteci inguste

 

 

brazi inalti, uscati, arsi de soare sau parliti de boli…

 

 

 brazi tineri, verzi, in toata splendoarea lor

 

 se zareste statia de telecabina

 

 soarele se grabeste sa apuna peste noi

 

 

 suntem istoviti, dar fericiti!

 

 

facem un ultim popas inapoi la Lacul Bolboci, de data aceasta linistit, fara zgomot…
Soarele apune incet…ne intoarcem catre casa.
A fost o zi minunata!

 

Previous articleTort cu ciocolată, cafea și zmeură
Next articlePrajitura cu caise si fistic
Andreea
Povestea Andreea’s Chinesefood a început din dragoste pentru limba chineză, cultura și mâncarea chinezească. În cei doi ani petrecuți în China, am gustat zeci de preparate chinezești care mi-au încântat papilele și m-au făcut să îmi doresc să aflu ce arome și savori se ascund într-un bol de mâncare. Așa m-am hotărât să intru în bucătăriile restaurantelor din China și să privesc bucătarii când îmi gătesc mâncarea. În acest fel am cunoscut multe din secretele bucătăriei chinezești și m-am îndrăgostit iremediabil de arta culinară chineză. Vă aștept aici cu povești, tradiții și delicii chinezești, cu iubire și pasiune pentru gătit!

18 COMMENTS

  1. iubesc Romania! Avem o tara extrem de frumoasa insa din pacate nu stim sa avem grija de ea si nici sa o promovam! Superbe fotografii! Te pup draga mea!

  2. Emily, sa stii ca la asta ma gandeam si eu…avem atatea locatii turistice frumoase, insa nu stim sa avem grija de ele…pacat! Sper sa ne trezim cat nu e prea tarziu! Pup!

  3. Magda, ma bucur ca iti plac peisajele. Cum tu esti o impatimita a muntelui, sunt sigura ca ai vazut mult mai multe peisaje frumoase ca mine! Abia astept sa mai evadez si eu la munte! 🙂

  4. Sara&Miky, sunteti niste dulci! Multumesc mult pentru cuvintele frumoase. In fata unor astfel de peisaje, ramai mut! Natura ne da tot ce este mai frumos, trebuie sa avem mai multa grija de ea. O saptamana minunata sa aveti!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

18 + 4 =