Intr-o zi m-am dus la un kasap turcesc cu gand sa cumpar foi speciale pentru baclava. Tot invartindu-ma pe acolo, am dat de o droaie de chestii minunate, care mai bune, mai gustoase si mai aratoase. Intr-un final foi de baclava n-am luat caci n-am gasit, in schimb m-am pricopsit cu astea:
Foi yufka! Intr-un pachet sunt 5 foi mari, imens de mari de fapt. Super bine, super frumos! Dar cum as fi putut sa le prepar? Am dat fugutza repede la omul salvator si specialist in ale mancarurilor turcesti, Anna . Dupa vreo 2-3 ore de trancanit pe mess, rasete cristaline, mici barfe 😛 si alte vorbe, am aflat si reteta. Iat-o:
cele 5 foi yufka
400 ml lapte
3 oua
500 g branza (telemea de vaca)
100 ml ulei
1/2 legatura de patrunjel sau marar
susan negru
Acuma bineinteles ca si ambalajul arata ditamai tufa de patrunjel, dar eu una sincera sa fiu, sunt un pic certata cu patrunjelul (si mai ales in combinatie cu branza!) asa ca am optat pentru marar (sorry dear Anna!).
Dupa cum va ziceam, foile astea sunt maaaari, ca sa va faceti o idee sunt cam asa:
n-am avut ce face, le-am taiat dupa tava de aragaz (m-a durut sufletul sa le tai, dar…arta a cerut sacrificii), inca ma gandesc ce sa fac cu resturile taiate…Am uns tava de aragaz cu ulei, am pus peste prima foaie
intr-un castron am batut cele 3 oua
am adaugat peste ele si laptele
apoi uleiul
am amestecat totul bine de tot si am lasat deoparte
intr-un castron am sfaramat branza cu ajutorul unei furculite
mararul l-am tocat marunt, marunt
si l-am pus peste branza
am uns bine prima foaie din tava cu amestecul de oua, avand grija sa impart compozitia sa-mi ajunga pentru fiecare foaie (am calculat cam un polonic din acela de supa pentru fiecare foaie)
iar peste am presarat o parte din branza amestecata cu marar
a urmat iar o foaie unsa cu compozitie de oua, dupa care iar branza
am continuat cu restul de foi, amestec de oua si branza; peste ultima foaie am pus restul de amestec de oua, dupa care am presarat susanul negru (era cat p-aci sa-l uit! :))) ).
Am dat la cuptorul incins in jur de 40 de minute, timp in care m-am plimbat ca un leu in cusca pe langa cuptor caci de acolo venea o aroma placutaaaa. Chinul a luat sfarsit! Iata si rezultatul:
abia am asteptat sa se raceasca un pic :))
am taiat repede vreo 2 bucatele…ba chiar 3!
in fine…ce sa zic…le-am facut de petrecanie!
au fost la fel de bune si calde si reci
Thank you
Anna, dear! Te invit si pe tine la o placintzica d-asta, chiar daca zici tu ca n-ai mancat pana acum cu marar! 😛
